Regina Marii Britanii va doborî un record istoric. „Cheia schimbării este să anticipezi ce va veni”

Deşi nu se aştepta să urce pe tronul Marii Britanii – a făcut-o în cele din urmă numai pentru că unchiul său, Edward al VIII-lea, a abdicat, iar tatăl ei, George al VI-lea, a devenit rege -, regina Elizabeth a II-a, în vârstă de 89 de ani, va stabili un nou record istoric, luna viitoare. Stră-străbunica sa, regina Victoria, petrecuse pe tronul britanic 63 de ani, 7 luni şi 2 zile, înainte de a muri, pe 22 ianuarie 1901.

Galerie foto

vezi galeria
1 foto

• Test de cultură generală. Ce universitate este mai veche decât imperiul aztec?
• Lys Assia, prima câștigătoare la Eurovision

„Este o slujbă pe viaţă”, declara, la un moment dat, regina Elizabeth a II-a, despre care specialiştii spun că nu este de aşteptat să abdice, aşa cum au făcut-o recent unii monarhi europeni şi chiar un papă.

Lumea şi societatea britanică s-au schimbat dramatic în timpul domniei sale, însă regina a rămas o constantă în viaţa supuşilor săi. În ciuda crizelor care au avut loc în anii 1990, precum moartea tragică a prinţesei Diana, care a părut la acel moment să ameninţe însăşi existenţa monarhiei, regina a fost capabilă să conducă o instituţie veche de un mileniu într-o nouă eră a popularităţii.

„Cheia schimbării este să anticipezi ce va veni”, spune Simon Lewis, fostul său secretar de presă. „Lecţia învăţată în ultimii 20-30 de ani a fost aceea că instituţia (monarhiei, n.r.) trebuie să fie cu un mic pas înaintea poporului britanic”, a mai spus acesta.

Marea Britanie a devenit şi ea o societate egalitară, diferenţele între vechile clase sociale au început să dispară, iar acest lucru s-a reflectat şi asupra monarhiei. „A devenit mai puţin elitistă”, spune biograful regal Robert Lacey. „Monarhia continuă procesul de distanţare de piramida socială condusă de aristocraţie şi încearcă să devină una în care clasele sociale nu mai există”, a mai spus acesta.

Când a devenit regină, la moartea tatălui ei, pe 6 februarie 1952, Elizabeth a II-a era o figură strălucitoare, care simboliza renaşterea postbelică britanică, însă, până la împlinirea a patru decenii de domnie, imaginea sa pălise uşor.

În timp ce mariajul său cu Philip, un prinţ grec, a rămas unul solid, regina descria 1992 drept un „an teribil”: trei dintre căsniciile celor patru copii ai săi erau distruse, iar detalii scandaloase despre acestea erau prezentate în presă.

Accidentul de maşină în care şi-a pierdut viaţa prinţesa Diana, la Paris, în 1997, a fost, fără îndoială, cel mai întunecat moment al domniei sale, regina fiind nevoită să se întoarcă din Scoţia pentru a se adresa naţiunii marcate de durere şi descurajare. „Timp de patru săptămâni, părea că instituţia a fost dărâmată până la temelie”, a spus Lewis.

Însă, prin intermediul unei operaţiuni media sofisticate, reputaţia familiei regale a fost recâştigată şi chiar dusă pe noi culmi.

Specialiştii spun că acest lucru arată modul în care regina Elizabeth a II-a a oferit stabilitate în momente de mari frământări sociale şi nemulţumire în rândul aleşilor, dând în acelaşi timp britanicilor un sentiment al identităţii.

Philip Murphy, istoric şi autor al volumului „Monarchy and the End of Empire”, este de părere că regina „a devenit o parte semnificativă a modului în care britanicii se văd ca naţie”.

Elizabeth a II-a avea doar 25 de ani când a devenit regină, pe 6 februarie 1952, iar la acel moment era în turneu în Kenya, împreună cu soţul său, prinţul Philip, care i-a fost alături de-a lungul domniei.

„Într-un fel, nu am avut parte de o ucenicie. Tatăl meu a murit prea tânăr şi astfel că totul a fost foarte brusc, să preiei funcţia şi să o faci cât de bine poţi”, spunea regina 40 de ani mai târziu.

A fost încoronată pe 2 iunie 1953, într-o ceremonie televizată care a avut loc la catedrala Westminster din Londra.

A devenit astfel al 40-lea monarh dintr-o linie care începe cu William Cuceritorul, care a urcat pe tron în 1066, după ce a câştigat bătălia de la Hastings.

În timpul domniei sale, a cunoscut 12 premieri, începând cu Winston Churchill.

Foarte discretă în cea ce priveşte viaţa sa privată, cea mai adâncă perspectivă privind acest subiect o constituie un documentar intitulat „Royal Family”, difuzat în 1969, după ce fusese umărită timp de un an de camere de luat vederi. De atunci, niciun alt documentar nu a mai fost realizat, pentru că se pare că cel din 1969 i-a prezentat prea mult pe membrii familiei regale ca pe nişte oameni obişnuiţi.

Deşi este cel mai în vârstă monarh în viaţă, Elizabeth ocupă locul al doilea în topul regilor în viaţă cu cele mai îndelungate domnii din lume, după Bhumibol Adulyadej al Thailandei, care a depăşit-o cu aproape şase ani.

Cea mai îndelungată domnie din istorie a fost cea a regelui Sobhuza al II-lea din Swaziland – 83 de ani, până la moartea sa, în 1982.

În timpul domniei sale, regina Elizabeth a II-a a făcut peste 250 de vizite oficiale, în peste 100 de ţări. „În mod sigur a călătorit mai mult decât oricare alt şef de stat din istorie”, spunea premierul David Cameron în Parlamentul britanic, în 2012. „După cum a fost auzită că ar fi spus… «trebuie să fiu văzută ca să fiu crezută»”, a completat acesta.

În ultimii ani, o parte din angajamente au fost preluate de prinţul moştenitor Charles, precum şi de alţi membri ai familiei regale. Se pare însă că regina nu intenţionează deloc să abdice.

În 2012, la împlinirea a 60 de ani de domnie, ceremonii grandioase au fost organizate, iar apariţia sa într-un clip „James Bond” prezentat în deschiderea Jocurilor Olimpice de la Londra din acel an a fost spectaculoasă.

Însă, în buna sa tradiţie care pune accent pe discreţie, surse apropiate reginei spun că sărbătoarea din septembrie nu va fi celebrată cu fast.

„Faptul că mama mea a fost un element constant pe scenă a oferit sentimentul, cred, de continuitate, într-un moment de schimbare majoră”, spunea prinţul Charles într-un documentar care a fost realizat pentru a marca 60 de ani de domnie ai reginei Elizabeth a II-a.

Sursa: Mediafax